Aflată în vecinătate cu codrii și poienele cu miresme de flori și fructe de pădure, podgoria de la Ulmu înflorește sub grija oamenilor și dragostea soarelui.

Legenda spune că rîndurile de viță-de-vie de la Ulmu, Ialoveni erau întotdeauna muncite cu grijă și dragoste de către băștinași.

Într-una din zilele toamnei aurii, pe podgorie a venit un cerb frumos. Mîncînd din strugurii dulci, copți sub razele soarelui, coarnele sale bogate s-au încîlcit în vița-de-vie. Geamătul său a atras culegătorii, care l-au ajutat să se elibereze și l-au îndulcit cu încă un strugure.

Cerbul a fugit înspre pădure, dar la marginea acesteia s-a oprit și s-a întors spre oameni privindu-i cu recunoștință.

Băștinașii au hotărît să numească podgoria de la Ulmu – Poiana Codrilor, avînd drept simbol cerbul sprințar.